Braga - băutura vremurilor apuse

„Domnule, braga este un subiect serios! E un subiect de cultură.” (Andrei Pleșu)

Weekendul trecut, plimbându-ne prin centrul istoric al Slatinei, am dat din întâmplare de Atletul Albanez, o afacere de familie ce dăinuie de vreo 300 de ani pe meleagurile noastre. Iar de la tejghea ne-a servit chiar propietarul, Hashim Memish (80 de ani).

Atletul Albanez este o prăvălie vestită pentru bragă, dar şi pentru halviţă, baclava, îngheţată, rahat turcesc şi citronadă. A fost singura firmă privată care a existat în România comunistă, iar de-a lungul timpului i-au trecut pragul personalităţi precum I.L. Caragiale, Nicolae Iorga, Eugen Ionescu, Ion Minulescu şi Charles de Gaulle.

Am plecat de acolo mai bogați cu 2l de bragă, băutura atât de răspândită în vremurile de odinioară şi atât de greu de găsit acum.

Ce este braga?

Braga este o băutură cu gust dulce-acrișor, puțin înțepătoare, care se obține prin fierberea cu apă a meiului măcinat. Rețeta poate varia de la producător la producător, iar puținii bragagii care mai există o transmit din tată în fiu, pentru a duce tradiția mai departe.

Băutura are efecte benefice pentru organism, fiind bogată în vitamine, elemente nutritive și probiotice. Pentru că este 100% naturală, trebuie consumată în 48 de ore.

De unde provine braga?

Braga apare prima dată la turcii nomazi din Asia Centrală. În Imperiul Otoman, era consumată înainte de bătălii în taberele de luptă pentru a le da energie ostașilor. În acest mod s-a răspândit și în alte regiuni, inclusiv în Balcani. Cunoscută de turci sub denumirea de boza, în secolul al XVII-lea a fost interzisă de sultanul Mehmed IV, deoarece avea 1-2% alcool. Un secol mai târziu, un albanez a venit în Istanbul cu o rețetă de boza fără alcool și în felul acesta a reînceput consumul.

În Istanbul, poți bea o boza la Vefa Bozacisi, cea mai veche bozagerie, deschisă din 1876.

Românii și braga

La noi este cunoscută sub denumirea de bragă, cuvânt de origine slavă, care desemna borhotul din care se făceau băuturile alcoolice. Diferența dintre boza și bragă ține și de consistență, braga fiind mai fluidă.

Deși denumită „băutura sultanilor”, era o licoare pe care și-o permitea oricine. „Braga nu se bea neapărat la palat, ci pe stradă, în cartiere, în mahalale, de către orice calic, care putea cu câteva părăluțe să își ia o cană de bragă și să bea.” (Dragoș Bogdan, bragagiu) Fiind atât de accesibilă, expresia „ieftin ca braga” a intrat rapid în uz.

Se găsea la simigerii, dar și la vânzătorii ambulanți și era băută din mai până în octombrie ca băutură răcoritoare. „Braaagă reeece aveeem! strigau bragagiii pe ulițele mahalalelor.  

Foto: Nicolae Ionescu, 1928 – Bragagiu în Piața Mare (Piața Unirii de astăzi) | Via București

Într-un articol din Dilema Veche, Andrei Pleșu descrie plăcerea de a bea bragă: „Una dintre bucuriile copilăriei mele era paharul cu bragă de 40 de bani. Aspectul oarecum suspect al băuturii mele preferate nu mă impresiona: percepeam, fireşte, culoarea şi consistenţa ei vag noroioasă, discreta ei mireasmă de borhot, urma prăfoasă care rămânea pe fundul paharului. Dar dacă era suficient de rece şi dacă fermentase îndeajuns ca să fie acidulată, braga mi se părea perfectă. De dragul conţinutului îi acceptam şi înfăţişarea, o savuram chiar, nu fără o mică perversitate anticipativă.

În schița „La Moși” (1900), Nenea Iancu scrie despre ea: „Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare și igienică; iar ca mâncare, cea mai ușoară și totdeodată cea mai reconfortantă.”

Iar ceva ani mai târziu, în Târgul Moșilor, Maria Tănase chiuia: „Mână caii vizitiu și-adu bere bragagiu / i-auzi, i-auzi, i-auzi, ia!”

În perioada comunistă, braga aproape dispare, fiind înlocuită de băuturi artificiale, precum Cico sau Brifcor.

Eu am băut prima dată bragă la Zona Liberă Butic, în Cișmigiu. Era Braga Bogdania, realizată de unul dintre puținii bragagii din Bucureștiul secolului al XXI-lea. Dragoș Bogdan face bragă din 2016, iar momentan pregătește deschiderea unei bragagerii în București.

Un alt loc de unde îți poți cumpăra bragă în București este Emre Baklava, pe Bulevardul Magheru: un pahar de bragă to go este 5 lei, plătit cash sau cu cardul.

Foto: Braga Bogdania

Dacă mai știi și alte locuri în București de unde se poate cumpăra sau ai povești cu această băutură, lasă-mi un mesaj la adelhilde@alexandrastanciu.ro.

Surse:

Adevărul, De unde vine expresia „ieftin ca braga“ şi din ce se prepară faimoasa băutură

Bogdania, Braga - O licoare cu fes

Digi24,„DIN|Interior”. Andrei Pleșu: „Braga este un subiect serios! E un subiect de cultură”

Igloo, La Atletul Albanez: După cum e datina/ Cei ce trec prin Slatina/ Viața li se pare dragă/ După un pahar cu bragă

Promenada culturală, Interviu cu Dragoș Bogdan

Wikisource, La Moși