De ce să faci teatru dacă nu vrei să devii actor?

Teatru este o încăpere mare fără ferestre unde oamenii devin ferestre. (Matei Vișniec)

La începutul acestui an am început un curs de teatru și acum, după o lună de zile pot spune că a fost cea mai bună decizie pe care puteam să o iau.

Cursul ăsta mă pune în cele mai inconfortabile situații. Deși înainte de fiecare exercițiu pe care îl fac, pare că viața mea urmează să se sfârșească, și nu orișicum, ci în cele mai grele chinuri, senzația de după e de milioane.

Timp de două ore pe săptămână reușesc să fiu prezentă cu adevărat, fără telefon sau alți factori disturbatori. Iar cele mai simple exerciții mă duc la cele mai profunde revelații despre mine, precum o ședință de terapie.

Să reușești să interpretezi un text în felul tău, indiferent dacă e așa cum și-ar fi imaginat autorul sau nu, e magic. Iar să improvizezi un discurs despre motivele pentru care ai nevoie de o cameră pentru pantofi sau un dialog într-o sală de naștere reușește fără echivoc să te scoată din zona de confort.

În patru cursuri am reușit să facem de toate: exerciții pentru dezvoltarea atenției și viteza de reacție, de improvizație, de dicție, de mișcare corporală.

Iar oamenii... oamenii sunt extraordinari. Deși atunci când s-au prezentat la început, toți colegii mei de curs au spus cât de timizi sunt, îi consider unii dintre cei mai temerari oameni. Pentru că îți trebuie curaj să fii vulnerabil în fața a alți 15 oameni.

Pe piață sunt mai multe cursuri de acest fel, eu l-am ales pe cel de la Arthesium, la recomandarea unui prieten. Sunt două ore pe săptămână, în fiecare weekend, din ianuarie până în mai, iar la sfârșit voi interpreta și un rol pe scenă. Dacă vrei și tu să-ți descoperi latura artistică, te poți înscrie din toamnă la cursurile lor.