Sex, drugs, and motorcycles

Dacă ai dat click pentru sex și droguri, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar am doar motociclete. Și astea în cărți.

Titlu: Cultura motocicletelor. Studii de sociologia moto-mobilității

Autor: Gabriel Jderu

Editura: Tritonic

Anul apariției: 2015

Număr de pagini: 180

Foto: Gabriel Jderu

Cartea asta o am în bibliotecă din 2015, de la lansarea ei. Cu autograf chiar. Dar atunci, probabil plictisită de atâta sociologie, am decis să o las deoparte. Până acum câteva zile când mi-am amintit de ea. Nu întâmplător, ci după o plimbare cu motocicleta. Ca un șoarece adevărat de bibliotecă mi-am dorit să aflu mai multe despre motociclism și motocicliști. Și de unde altundeva aș putea să descopăr ce mă interesa decât dintr-o carte?

Autorul, Gabriel Jderu este motociclist, doctor în sociologie și conferențiar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București. Pe scurt, unul dintre profii ăia cool pe care i-am avut în facultate.

Cartea are o structură bine definită și se poate observa cu ușurință că este scriitura unui profesor. Nu veți întâmpina probleme în lecturarea ei dacă nu sunteți familiarizați cu sociologia. Ori cu motociclismul. Ce s-ar putea să nu vă placă este faptul că se revine deseori asupra informațiilor prezentate anterior. Pe mine însă asta m-a ajutat să rețin lucruri pe care altfel le-aș fi uitat.

Marele atuu al cărții este că nu mai există un studiu asemănător în România. Iar să citești despre motocicliștii din SUA este cu totul altă poveste.

Informațiile prelucrate sunt din experiența personală a autorului, din interviuri cu motocicliști sau de pe forumurile online specifice.

Veți găsi anecdote, dar și referințe literare, cum ar fi romanul „Zen și arta reparării motocicletei” de Robert M. Pirsig, pe care mi-am propus să îl citesc.

Împărțită în 3 capitole, a reușit să îmi răspundă la majoritatea întrebărilor pe care le aveam. Mi-ar fi plăcut totuși să găsesc mai multe informații despre găștile de motocicliști și relațiile dintre membrii acestor găști.

Vă las mai jos câteva idei cu care am rămas din carte:

  • În perioada de început a României socialiste, motocicleta era văzută și ca o modalitate de evadare din constrângerile sistemului și o libertate simbolică, în special pentru persoanele aparținând fostei burghezii.
  • Faptul că în perioada comunistă nu găseai piese de schimb pentru motocicletă a dus la o abordare creativă din partea posesorilor de motociclete, ajungând să își creeze propriile modele.
  • Apariția motorului cu injecție directă și înlocuirea celui cu carburator au schimbat total relația motociclist - motocicletă. Dintr-o dată, motocicleta devenea inaccesibilă pentru propietar, o „cutie neagră” în care nu mai puteai „să-ți bagi mâinile”.
  • Nevoia de a controla motocicleta face ca motociclistul să intre într-o atemporalitate: este doar el și motocicleta, un singur corp, trecutul își pierde valoarea, iar viitorul nu mai are putere.

Bonus: Cartea are și poze. Din arhiva personală, dar și din arhivele celorlați motocicliști intervievați.

În societățile actuale, a găsi o pasiune pare să fie un fel de țel pentru mulți dintre oameni. Și acest fapt se reflectă în ideologia legată de educația copiilor din prezent. Căutăm să descoperim, de timpuriu, posibile pasiuni la copiii noști și să-i orientăm, în mod activ, către acestea. Pasiunea pare să reprezinte un fel de comoară ascunsă ce așteaptă să fie descoperită. [...] În mod similar, ideologia lumii afacerilor pare să fi încorporat și ideea de pasiune. Este promovată frecvent legătura dintre succesul în afaceri și pasiune: dacă ai o pasiune poți să o transformi într-o afacere de succes. Motocicleta urmează acum aceeași cale. Ea spune o poveste despre viață și identitatea socială, reprezentând, ca de altfel toate tipurile de pasiuni, o declarație de autenticitate. Și cu cât indivizii reușesc să-și împacheteze mai frumos viața într-o poveste, cu atât mai intens experimentează sentimentul de viață trăită.” (Jderu, G. (2015). Cultura motocicletelor. Studii de sociologia moto-mobilității. București: Editura Tritonic, p. 126-127)